Tic-tac. Ne apropiem cu pași mari de mult-așteptatul eveniment… și câte și mai câte sunt de discutat! 
Până să ajung în ipostaza de a fi mireasă, nu mi-aș fi închipuit ce industrie se ascunde în spatele acestui eveniment unic (se presupune a fi) în viața unui cuplu. Și ca în orice industrie, există profesioniști și profitori, oameni care pun pasiune în ceea ce fac și se asigură de reușita evenimentului tău sau, la polul opus, profitori care „dau un tun” pe cheltuiala ta.
Și apropo de tun, să abordăm subiectul fotografului de nuntă. Ei bine, ăștia sunt cei mai mulți – răsăriți ca ciupercile după ploaie. Oricine are un aparat de Doamne-ajută se infiltrează în business, că doar e profitabil să fii în industria nunților. Ca să-l alegi pe cel care se potrivește cu stilul tău, cască bine ochii (la pozele altora). Pentru că sunt mulți, și oferta-i variată; spre exemplu: vrei poze romantice, sau dinamice, sau poate focusate pe detalii, cu peisaje senzaționale… și lista poate continua (eu am ales câțiva dintre preferații mei).
La prima discuție cu fotograful, după ce ați verificat disponibilitatea pentru data voastră, întreabă despre:
- oferta de preț (mulți dintre ei au mai multe prețuri – de bază, mediu și unul mai piperat, în funcție de client) și ce primești de banii plătiți (unii îți dau dvd-uri cu poze, alții albume printate, etc.);
- portofoliul de nunți (nu accepta poze cu absolvenți, bebeluși sau mama-natură): cu poze în biserică (unde e cam întuneric), cu poze de la cununia civilă (unde e, de regulă, multă lumină), cu petrecerea (unde e lumea în mișcare – îți place cum redă atmosfera?, etc.);
- aparatura pe care o are și dacă editează sau nu pozele (recent am primit un calup de poze needitate, eu ca invitat. Nu vreau să știu ce-i în sufletul mirilor care au avut acea nuntă);
- dacă vine singur(ă) sau nu (verifică cum te descurci cu meniul);
- dacă are aparate de rezervă (știu, nu se strică așa ușor unul, dar te pui cu karma?!);
- ce ținută poartă la eveniment (da, e important să n-apară în „treling”, crede-mă!) și cum se poziționează (contează mult să fie o prezență mai discretă);
- contractul de servicii propriu-zis (care, bineînțeles, trebuie citit și dezbătut).
Dacă îți convine discuția până în acest punct, e de datoria ta să furnizezi informații omului:
- care persoane au prioritate la poze (poate vrei mai multe cu bunica, foarte bolnavă, care nu mai are mult de trăit);
- care e unghiul tău cel bun (am nasul cârn, nu vreau poze din profil).
Chestiile de mai sus se aplică și la video. Dacă alegi să-ți filmezi evenimentul, uită-te la filmulețe de la alții. Oricum, la final, se va întâmpla ca cineva să nu fie mulțumit de cum ies lucrurile. E inevitabil… Dar cel mai bine ar fi să fiți voi, mirii, împăcați că v-ați implicat și ați făcut tot posibilul să aveți amintiri frumoase!
LATER EDIT: un aspect foarte important pe care nu știu cum l-am putut uita!! Discutați de la bun început până la ce oră stau la petrecere! Să nu vă treziți că pleacă imediat după tort, când cheful încă nu s-a spart…
